debusolante singuratati in cercul speciei. astazi, pe strada, o adolescenta cu capul infasurat in alb, grabindu-se incet spre scoala irakiana. am urmarit-o din spate, ca un violator, pasii mici, fermi, infasurati in blana cizmelor eschimo, picioarele grosute sub haina neagra, corect dimensionata peste fund, detaliile umane, copilaresti, domnisoresti: ghiozdanul roz de plastic, lantisoarele argintii atarnate lateral in blana cizmelor. simteam un imbold: sa o opresc, sa-i spun ceva rau, s-o fac sa planga. s-o vad alergand cu lacrimi in ochi, cu baticul desprins si ghiozdanul lovindu-i ritmic spatele. s-o vad ripostand cu furie, cu pumnii mici ridicati, aruncandu-mi vorbe iuti in limba ei aspra. bunul simt comun m-a facut sa ma rusinez si sa traversez pe cealalta parte a strazii, nu inainte sa-i arunc o ultima privire devoratoare. mi-a raspuns, intorcand capul si pentru o secunda i-am vazut chipul mic, masliniu, cu fata prelunga, sprancenele negre sub basmaua alba. am trecut mai departe simtindu-i privirea inca asupra mea: acum eu eram haituita, imaginata, devorata, parul meu vizibil poate ca-i starnea dorinte de libertate si cochetarie, tigara mea aprinsa – repulsie, dezaprobare si poate furie, poate voia sa ma vada alergand, cu lacrimi in ochi, de-a lungul trotoarului, cuprinsa de panica, inghitita de vie de o noua zi de munca.
almodovar a mai facut un film, unii l-au vazut si l-au placut, eu nu prea. spuneam mai demult ca almodovar nu e printre regizorii mei preferati, desi mi-au placut cateva filme (isteric colorate ca permanentul unei croitorese etc.). banderas e un doctor mengele care-si face dreptate cu bisturiul. joaca prost si e o prezenta anosta de la inceput pana la sfarsit. in primele scene (de doctor serios vorbind la congrese) e de-a dreptul penibil (si de-a stangul desuet). apoi devine personaj secundar, desi el insusi va instrumenta o schimbare de sex (numita vaginoplastie), o schimbare de piele (numita transgeneza), o incercare de contact sexual cu agresorul-victima (numita vera, vino ca ma dau cu crema) si apoi va muri. destinul tragic al eroului-medic nu va fi diferit de al altor personaje (mama-servanta, fiica-schizoida, sotia adultera si moarta, fratele-tigru). in final, toate vor muri, mai putin vera. dar ea si-a pierdut barbatia si asta ii provoaca multa suferinta, desi poarta costume frumoase, croite de un designer celebru si este foarte sexy, dulce, rapitoare.
La piel que habito (2011), Pedro Almodovar
- Transgeneza?
pai cum se numea crema aia??:)))
http://www.railaustralia.com.au/transAustralia.php